Pentru ca locuim pe o planeta acoperita in cea mai mare parte de apa, este firesc sa ne intrebam care sunt cauzele unei asemenea uniformitati. Cu atat mai mult cu cat intinderea albastra care se vede din spatiu este mai putin perceptibila daca stam cu picioarele in apa.

In ceea ce priveste nuanta apelor, culoarea albastra este data de razele de soare care patrund in apa pana in adancime. In momentul in care o raza de soare ajunge la suprafata apei, aceasta nu isi opreste drumul dintr-o data, ci se descompune in diferite culori pe masura ce coboara mai in profunzime.

Fiecare frecventa care compune lumina soarelui corespunde cu o culoare din spectrul curcubeului, de la violet la rosu, trecand prin albastru, verde, galben si portocaliu. Estimarile arata ca influenta unui cer albastru de vara contribuie cu doar 2% la culoarea albastra a apelor. Atunci cand lumina alba atinge un obiect de joasa frecventa, acesta absoarbe un pachet anume de culori. Deoarece apa absoarbe cu prioritate frecventele joase iar pe cele neabsorbite le reflecta, o raza de lumina care traverseaza o masa importanta de apa va fi vizualizata ca albastru.

Astfel, aborbtia luminii nu este singura care confera culoare apei de mare, ci poate fi vorba si despre dispersia luminii. Anumite culori ale luminii sunt imprastiate de catre particule microscopice de materie din apa. Atunci cand un foton  se loveste  de una dintre aceste particule se poate indrepta in alta directie, ceea ce schimba distributia culorilor care ajung in campul nostru vizual.

Apa acopera o buna parte a suprafetei planetei noastre. Culorile apelor difera, in mare parte avand o nuanta verzuie, care se datoreaza atmosferei, adica reflectarii razelor solare prin apa, dar si datorita vegetatiei marine , care se gaseste la adancimi mai mici. Cea mai albastra mare, dupa cum se cunoaste, este Marea Adriatica.